Mănăstirea Bujoreni

Mănăstirea Bujoreni

Pentru a putea parcurge firul legendelor și istoriilor povestite din tradiția locului, purtate din gură în gură de-a lungul vremii despre acest așezămînt monahal – Mănăstirea Bujoreni sau “Schitul Măgarului”, trebuie să cunoaștem epoca de glorie a celor doi mari domni Alexandru cel Bun și Ştefan cel Mare.

    Odată cu intrarea la domnie a acelor doi fii ai lui Alexandru cel Bun, Ilie și    Ștefan, documentele consemnează și atestă existența celor mai vechi vetre  de sihăstrie monahală. Astfel pe 18 iunie 1444, Ștefan Voievod, fratele lui Ilie  Voievod, emite un document lui popa Toader din Bârlad dându-i câteva  proprietăţi unde intră şi străvechiul sat Lahova, unde era mănăstirea fratelui  său – popa Drăghie, numită şi mănăstirea “De pe Lahova”, sau mănăstirea  Ghermăneştilor sau sub numele de mănăstirea Recea din satul Banca.

Mănăstirea Bujoreni – atestare

Atestările, cronicile şi studiile de rigoare în domeniul arheologic, nu pot demonstra cu documente concrete că actuala vatră monahală Bujoreni a fost construită pe vechea temelie a mănăstirii Recea, sau la 1-2 km apropiere. Distanța istorică între ele, ca datare fiind de 150 de ani. Dar iarăși lucru nedemonstrat, de la atestarea primului document despre mănăstirea Bujoreni din 1602, care vatră monahală poate că exista cu cel puţin 50 de ani înainte.

Odată cu venirea în scaunul Moldovei a domnitorului Ștefan cel Mare, si odată cu incursiunea războaielor împotriva lui Mahomed 1475 Vaslui, 1476 Valea Albă, este evident că pregătirea învingerii temutului cuceritor al Constantinopolului a avut în obiectivul de apărare și pustiirea multor sate din Valea Bârladului, știut fiind faptul că năvălitorii umblau dupa hrană si provizii. Așa se explică și dispariția mănăstirii Recea atestată documentar la 1444, despre care nu se știe cât a rezistat, si nici nu putem ști documentar data încetării existenței ei.

Cert rămâne lucru, dovedit arheologic si documentar, că odată cu începutul secolului al XV-lea si jumătatea lui, au dispărut în actuala zonă Banca – Zorleni – Popeni, sate cum ar fi: Barasti, Leurinți, Colibani, Negoiești, Mastatici, Colenești, Călinești, Satul lui Ilcaș, Grijilivi și altele odată cu încetarea expedițiilor din 1538 a lui Soliman Magnificul.

                 Nemaiamintind de dezastrul lui Ioan Vodă cel Viteaz din 1574 si multe alte năvăliri de jaf și cotropire din partea năvălitorilor.Tocmai de aceea se crede că și mănăstirea lui popa Drăghie a avut aceiași soartă, fiind construită din lemn sau piatră, materiale autohtone zonei respective. Tema ruinelor acestei mănăstiri rămâne de domeniul arheologiei. Important este legătura dintre aceste doua vetre monahale, Recea si Bujoreni, care leagă nodul de legendă cu sâmburele de adevăr prin găsirea în chip minunat a icoanei Maicii Domnului în scorbura din tulpina unui stejar secular.

               Un document din 25 iunie 1519, prin care Ștefan cel tânăr Voievod, urmaș al lui Ștefan cel Mare, dă un hrisov domnesc unor rude cu împuternicirea de păstrare a acestei moșii – Bujoreni și încă alte patru sate pe Valea Bârladului, unor urmași ai boierului Mihu, fugar din Polonia. Cu aproximativ 100 de ani mai târziu, un oarecare Constantin Bujoreanu vindea lui Pătrașcu Logofăt o parte din moșia Bujoreniului, în vara anului 1600.

Un alt document emis la sfirșitul secolului al XVI-lea, 1594, atestă pe o Magdalena fata lui Ionașcu, care vinde a cincea parte din moșia Bujorenilor lui Efrim vistiernicul. Un alt document de atestare 1596 il consemnă pe Cîrstea Vornicul cumparând o parte din moșia Bujorenilor, de la o oarecare Varvara fiica unei oarecare Anghelina, fiica boierului medelnicer Mihu.

2 thoughts on “Mănăstirea Bujoreni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *