Logopedia şi întârzierea în dezvoltare

Autor: Iren A. IONIȚA – Terapeut, specialist în recuperarea copiilor cu dizabilități și logopedie specială

Absența manifestării unor comportamente la o anumită vârstă poate indica întârzierea în dezvoltare.

Cu cât este descoperită mai devreme întârzierea în dezvoltare, cu atât intervenția pentru recuperare este mai eficientă.

Întârzierea în dezvoltare poate fi globală, adică pe toate ariile de competențe, sau numai pe câteva dintre acestea. Un copil care are o întârziere în dezvoltare nu înseamnă neapărat că are o afecțiune sau o boală.

Uneori întârzierea în dezvoltare (în special cele ale funcției motorii și chiar și ale funcției de comunicare) este vizibilă încă din primele luni de viață. Cel mai frecvent, părinții încep să suspecteze că ceva nu este în regulă cu copilul lor după vârstă de doi sau chiar trei ani, în special în cazul copiilor care au o întârziere în dezvoltarea limbajului.

 Factorii de risc pentru tulburările de limbaj sunt:

• patologiile de limbaj din istoricul familial,
• dizabilitățile motorii;
• deficitul de atenție cu hiperactivitate;
• dizabilitățile auditive și dizabilitatea de procesare auditivă;
• dizabilitatea intelectuală;
• condiții neprielnice de mediu, lipsa unei stimulări adecvate;
• prematuritatea;
• tulburarea de spectru autist
• leziuni cerebrale, paralizia cerebrală, afectarea neurologică;
• tulburările mecanice, organice, de natură structurală, somatică;
• apraxia verbală (apare pe fondul disfuncțiilor cognitive, neuronale);
• tulburările din categoria logonevrozelor, mutismul electiv;
• tulburările emoționale
• dificultățile specifice de învățare

În cazurile cu diagnostic neurologic grav, care afectează întreaga dezvoltare,  intervenţia timpurie este necesară din primele luni de viaţă. Pentru părinţi este foarte important să fie îndrumati cum să urmărească fiecare reacţie a copilului, învățați cum să îl stimuleze şi cum să dezvolte reacţiile de comunicare.

Important de reținut este că în educaţia timpurie rolul părinţilor este esențial. Specialistul acordă sprijin, dă explicaţiile necesare, dar nimeni nu îi poate înlocui. Părinții sunt singurii care însoţesc copilul permanent, ei pot urmări reacţiile în toate momentele zilei.

Nu se aşteaptă vârsta de apariţie a limbajului verbal pentru a constata întârzierile. În intervenția timpurie sunt stimulate toate tipurile de reacţie şi este pregătit terenul pentru apariţia şi dezvoltarea limbajului verbal.

Când nu este cazul unui diagnostic sever, dar se constată în jurul vârstei de 3 ani întârzierea în dezvoltarea limbajului (vorbire greu inteligibilă, nestructurarea limbajului, vocabular sărac), este indicată acordarea unei atenţii speciale: evaluarea şi depistarea cauzelor, adoptarea unei conduite specifice și urmărirea periodică. Nu este recomandată conduită de aşteptare, cum ar fi: „va vorbi mai târziu”! Cazurile de întârziere în dezvoltarea limbajului sunt foarte diferite şi trebuie să fie luate în evidenţă cât mai devreme, pentru că procesul de recuperare să fie controlat şi accelerat.

www.papillonclinique.ro

Citeşte şi: Otita medie acută la copil