Cum ştiu dacă am diabet?

Cum ştiu dacă am diabet?

Autor: dr. Ingrid Gall, medic specialist Diabet zaharat, Nutriție și Boli metabolice, Arcadia

Diabetul este o afecțiune cronică, adică una care însoțeste pacientul toată viața. Acesta apare atunci când organismul își pierde capacitatea de a regla nivelul glucozei din sânge în limitele considerate normale: dimineața, pe nemâncate, glicemia trebuie să se situeze între 70 – 110 mg/dl și, în timpul zilei, sub 140 mg/dl.

Există 4 tipuri :

  • de tip 1 – lipsa totală sau cvasitotală a insulinei în organism, hormonul responsabil de reglarea nivelului de glucoză;
  • de tip 2 – lipsa relativă a insulinei și apariția fenomenului de insulinorezistență, adică răspunsul insuficient al organismului la acțiunea insulinei în organism; peste 90% dintre cazurile de diabet sunt de tip 2.
  • diabet gestațional – este diabetul diagnosticat în cursul sarcinii; în multe cazuri, afecțiunea se remite după naștere, dar mama prezintă în continuare un risc crescut pentru apariția bolii;
  • diabetul asociat altor cauze – pot fi cauze endocrine, genetice, de afectare pancreatică etc.

Cum debutează

Deoarece creșterea moderată a valorilor zahărului în sânge nu produce o simptomatologie specifică, diabetul poate evolua „tăcut” pe durata mai multor ani (în medie 5 – 8 ani), fiind de foarte multe ori diagnosticat întâmplător, la efectuarea unor analize de rutină.

Alte modalități de debut pot fi:

  • senzații anormale la nivelul picioarelor (arsuri, furnicături, înțepături, senzații de amorțeală) și, nu de puține ori, ulcerații și suprainfecții cu evoluție trenantă; în astfel de cazuri, descoperirea diabetului se face deseori cu ocazia prezentării pacientului în alte servicii, cum ar fi neurologia sau chirurgia;
  • infecții genitale repetate – foarte frecvent, candidoze genitale;
  • tulburări de vedere – de aceea, nu se recomandă schimbarea ochelarilor mai devreme de 4 – 6 săptămâni de la momentul echilibrării diabetului.

Când valorile glicemice sunt semnificativ crescute (în general peste 250 – 300 mg/dl), starea de bine este net alterată, pacienții relatând în primul rând o senzație intensă de oboseală, o lipsă de energie ce le afectează activitățile zilnice.

O parte a glucozei în exces se elimină prin urină, ceea ce produce poliurie, adică o creștere semnificativă a diurezei – pacienții se trezesc frecvent pe parcursul nopții pentru a merge la baie.

Una dintre consecințe este deshidratarea, iar de aici apare senzația marcată de sete (polidipsie), cu ingestia unor cantități importante de lichide. Unii pacienți consumă 3 – 5 litri de apă pe zi.

Pentru că organismul nu poate folosi glucoza din sânge la „fabricarea” energiei, începe să utilizeze glucoza din alte resurse ale organismului – de exemplu, din grăsime și mușchi. Astfel, în ciuda creșterii continue a poftei de mâncare (polifagie), pacienții se confruntă și cu o scădere ponderală semnificativă, într-o perioadă scurtă de timp.

Reunind simptomele de mai sus, și în special combinația poliurie -polidipsie -polifagie, rezultă un tablou clinic ce trebuie să aducă rapid pacientul în cabinetul medicului diabetolog.

Amânarea prezentării la medic nu poate decât să agraveze starea de sănătate. Varianta cea mai periculoasă este instalarea cetoacidozei diabetice, una dintre complicațiile acute de temut ale diabetului, situație considerată o urgență medicală amenințătoare de viață.

Pe scurt, cetoacidoza hepatică înseamnă producerea în exces de corpi cetonici, pe fondul lipsei de insulină în organism, ceea ce provoacă dureri epigastrice, grețuri, vărsături, modificări ale respirației (devine superficială și rapidă), stare confuzională și, ocazional, comă.

Diagnosticarea precoce – o necesitate

Diabetul este o boală cu care se poate trăi în condiții bune, însă pentru aceasta starea de sănătate trebuie monitorizată cu atenție, cu accent pe prevenirea bolii sau pe descoperirea sa la timp. Evident, dacă diabetul se instalează, pacientul are misiunea de a învăța totul despre boala sa și de a o trata corespunzător și consecvent.

Pacienții care au factori de risc pentru diabet sau cei care vor să înlăture orice suspiciune legată de afecțiune, trebuie să urmărească valorile glicemiei à jeun (determinată dimineața, pe nemâncate) și să includă această analiză în controalele medicale periodice pe care le fac.

În categoria de monitorizare preventivă intră persoanele supraponderale sau obeze, indiferent de vârstă, ce prezintă unul sau mai mulți factori suplimentari de risc:

▪sedentarism;

▪rude de gradul I cu diabet zaharat;

▪femei ce au născut copii cu greutate la naștere mai mare de 4 kg sau diagnosticate cu diabet gestațional;

▪hipertensiune arterială, dislipidemie, antecedente de boală cardiovasculară, sindromul ovarelor polichistice.

În absența factorilor de risc, testarea periodică prin măsurarea glicemiei à jeun trebuie efectuată anual, începând cu vârsta de 45 ani.

Pe scurt, aceasta afectiune este consecința directă a stilului de viață modern, caracterizat de sedentarism, supraalimentație și suprapondere / obezitate. Preocuparea pentru un stil de viață sănătos, adică unul care să contracareze toate problemele de mai sus, trebuie sa fie un obiectiv constant pentru fiecare dintre noi.

Controlul greutății, alimentația echilibrată și practicarea constantă a unei forme de exercițiu fizic reprezintă cei trei termeni de bază din ecuația prevenirii diabetului.

info@arcadiamedical.ro / www.arcadiamedical.ro

Citeşte şi: Apa de gură ar reduce încărcătura virală

One thought on “Cum ştiu dacă am diabet?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *