Circovirus uman 1, un nou virus implicat în hepatită

Circovirus uman 1 este noul virus descoperit de cercetătorii francezi ca fiind implicat în hepatită

Această specie, încă necunoscută, a fost numită provizoriu Circovirus uman 1 (HCirV-1). Descoperirea a permis oamenilor de știință să dezvolte un test PCR specific.

Virusul era necunoscut anterior și a fost detectat la un pacient de 61 de ani cu hepatită cronică inexplicabilă și un transplant dublu de plămâni și inimă.

Circovirusul uman 1: ce este?

„Această familie de virusuri ADN mici foarte rezistente a fost identificată inițial în 1974 la diferite specii de animale unde pot fi responsabile de probleme respiratorii, renale, dermatologice și de reproducere. HCirV-1 este un virus nou, îndepărtat de circovirusurile animale cunoscute. Rolul său a fost demonstrat în afectarea ficatului la un pacient care urmează un tratament imunosupresor”, detaliază comunicatul de presă al Institutului Pasteur.

Te-ar putea interesa și: Endometrioza asociată cu accidentul vascular cerebral ischemic

Probele de țesut patologic de la acest pacient au fost secvențiate pentru secvențe microbiene. Astfel, analiza a făcut posibilă identificarea unei specii încă necunoscute de circovirus.

Un test PCR specific

„S-a dezvăluit multiplicarea virusului în celulele hepatice (2 până la 3% din celulele hepatice au fost infectate), demonstrând rolul HCirV-1 în afectarea ficatului. Odată ce acest virus a folosit resursele celulei hepatice pentru a se multiplica, o distruge”, completează oamenii de știință.

Datorită implementării unui tratament antiviral, enzimele hepatice au revenit la un nivel normal la pacient.

„Pentru a adapta tratamentul și urmărirea pacienților, este esențial pentru noi să cunoaștem cauza hepatitei. Să știm dacă este virală. Identificarea acestui nou virus patogen pentru oameni și punctul de dezvoltare a unui test oferă un nou instrument pentru diagnosticarea și monitorizarea pacienților cu hepatită. Testul poate fi efectuat de orice laborator de spital.”, explică Anne Jamet, co-autor al studiului.

Sursa: Institutul Pasteur