Mănăstirea Neamţ – un loc ferecat în minuni

Cea mai veche așezare monahală din Moldova, Mănăstirea Neamţ fiinţează pe aceste plaiuri încă din secolele XI-XII cu o viaţă anahoretică desprinsă dintr-un colţ de rai și așezat pe temelia de piatră a lui Petru I Mușat.

Domnitorul moldovean a zidit noua biserică, în locul celei de lemn deja existente, cu hramul “Înălţarea Domnului”. Pilda i-a fost urmată de Alexandru cel Bun, care a zidit turnul-clopotniţă la începutul secolului XV. Mai apoi, Ştefan cel Mare și Sfânt a clădit actualul lăcaș, cel mai mare dintre toate bisericile ctitorite de el.

Mănăstirea este recunoscută pentru școala de caligrafi și miniaturiști înfiinţată aici. Monahul Gavril Uric fiind cel mai de seamă învăţat care a creat Tetraevanghelul de la 1429, împodobit cu ornamente dintre cele mai delicate și mai grăitoare. Se știe că Evul mediu a reprezentat epoca micilor (și în același timp a marilor) opere de artă zămislite de mâna omului iubitor de frumos.

Citeşte şi: Ştefan la Tazlău

Minunile artistice făcute de mâna omului și minunile cerești izvorăsc laolaltă în deplină armonie la Mănăstirea Neamţ. Icoana Maicii Domnului Făcătoare de minuni, pictată în secolul VII și îmbrăcată în argint aurit și pietre preţioase, este scoasă întotdeauna la vreme de restriște să-și reverse binefacerile asupra celor care se roagă. Pe reversul ei se află icoana Sfântului Gheorghe, fiind un dar primit de Alexandru cel Bun de la Împăratul Bizanţului. Tot aici se află icoana Maicii Domnului cu trei mâini (cealaltă mână reprezentată este a Sfântului Ioan Damaschin). Icoana este o copie a celei din Muntele Athos.

În anul 1986 la Mănăstirea Neamţ s-au descoperit și moaștele unui sfânt necunoscut care a vieţuit aici în cea mai plăcută pace, făcând din aceste locuri o grădină de frumuseţi și lumină.

Autor: Luisa Ţuculeanu, artist plastic

Site-ul mănăstirii poate fi vizualizat la adresa: neamt.mmb.ro

Sursa foto: doxologia.ro